Organizaţii internaţionale

Pe continentul american se disting: American Occupational Therapy Association/AOTA, constituită în 1917 și Canadian Association of Occupational Therapists /CAOT, constituită în 1926.

WFOT – World Federation of Occupational Therapists, constituită în 1952 la iniţiativa a 10 asociaţii profesionale din SUA, Canada, Marea Britanie, Africa de Sud, Suedia, Noua Zeelandă, Australia, Israel, India şi Danemarca, promovează arta şi ştiinţa terapiei ocupaţionale prin:

  • elaborarea şi aprobarea standardelor minime internaționale (MSEOT) pentru educaţie în terapie ocupaţională; 
  • elaborarea ghidurilor de practică profesională şi a strategiei community-based rehabilitation,  în colaborare cu OMS şi Naţiunile Unite;
  • promovarea educaţiei şi cercetării prin programe educaţionale de dezvoltare profesională internațională continuă.

În Europa, două mari organizaţii au fost stabilite să reprezinte şi să dezvolte terapia ocupaţională:

1. COTEC – Consiliul Terapeuţilor Ocupaţionali din Ţările Europene – constituit în 1986, are ca obiective:

  • dezvoltarea Codului Etic European şi a Standardelor de practică profesională
  • dezvoltarea, armonizarea şi îmbunătăţirea educaţiei şi standardelor de practică profesională
  • colectarea şi diseminarea informaţiilor, statisticilor cu privire la numărul absolvenţilor, al locurilor de muncă ocupate, nivelul de pregătire educaţională şi emergenţa sferelor de practică.
  • sprijinirea dezvoltării noilor asociaţii profesionale.

2. ENOTHE – Reţeaua Europeană de Terapie Ocupaţională în Învăţământul Superior – fondată în 1995 la iniţiativa COTEC, scopul său principal fiind unificarea programelor educaţionale în terapie ocupaţională la nivel european, în strînsă legătură cu procesul de la Bologna (TUNING). ENOTHE adună şi diseminează informaţii şi statistici cu privire la implementarea procesului de la Bologna, contribuind la:

  • implementarea competenţelor la nivel curricular și la nivel de studiu / de modul
  • folosirea ECTS (sistemul de credite europene transferabile)
  • utilizarea sistemului de asigurare/monitorizare a calităţii, în cele trei cicluri de studiu (licenţă – master – doctorat)
  • mobilitatea internaţională şi colaborare.