Cine suntem

Asociaţia Profesională a Terapeuţilor Ocupaţionali din România – APTOR reprezintă prima generaţie de specialişti cu studii post-universitare în Terapie Ocupaţională din România, Bulgaria şi Ungaria, educaţi în cadrul unui program de tip JOINT ACTION (proiectul FPYPDEE), derulat între anii 2003 – 2008  de către Universitatea de Vest – Timișoara. Proiectul este coordonat de d-na Hanneke van Bruggen (ex-Director ENOTHE), a cărei contribuție se regăsește și în cel de-al 2-lea proiect major (TEORO – Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău) de implementare a profesiei de TO în universitățile din România.

CE NE DORIM?

Schimbarea atitudinii faţă de persoana cu dizabilitate din societatea românească, prin:

1.  Reformarea învăţământului superior în domeniul sănătăţii şi al asistenţei sociale:

  • recunoaşterea şi reglementarea profesiei de Terapie Ocupaţională, în concordanţă cu termenii Directivei Generale Europene (2005/36/EC)  privind “recunoaşterea calificărilor profesionale”;
  • egalitatea de şanse pe piaţa muncii, printr-o ofertă educaţională în concordanţă cu actualul proces european de armonizare a ariei educaţionale unice (TUNING process – Reference Points for the Design and Delivery of Degree Programmes in Occupational Therapy) şi cu standardele minime de educaţie în terapie ocupaţională (MSEOT, 2012 – WFOT).

2. Reformarea sectorului social:

  • transferul corect și onest al informaţiilor despre terapia ocupaţională către consumatori şi beneficiari, furnizorii de servicii medico-sociale şi factori instiuţionali de decizie politică;
  • sprijinirea şi dezvoltarea de noii servicii, programe şi proiecte de asistenţă pentru persoanele cu dizabilităţi/ vulnerabile social, în care beneficiarul este un partener activ în accesibilizarea oportunităţilor şi resurselor din comunitate, deoarece, terapia ocupaţională este o profesie autonomă care se diferențiază, prin cunoștințe specifice, de alte profesii.

Terapia ocupațională nu este un subdomeniu sau un domeniu de specializare al psihologiei, psihiatriei, fizio-kinetoterapiei, psihopedagogiei speciale, asistenței sociale, medicinei de reabilitare, și nici nu se identifică cu ergoterapia. Se creează confuzii în rândul acestor profesii şi se generează probleme, atât pe piaţa muncii cât şi în recunoaşterea mutuală a acestora în cadrul profesiilor socio-umane.