Terapie Ocupationala

MESAJUL MEMBRILOR FONDATORI

În societatea noastră şi familiile noastre, un copil cu autism sau un adult paralizat este perceput ca fiind „un bolnav” sau „un necaz personal” care se „tratează” fie la spital, în centre de recuperare şi integrare socială, fie la preot sau, chiar în ambele locaţii.

În ultimii 4-5 ani, asistăm în România la apariţia unei generaţii de persoane cu disabilităţi şi familii ale acestora, care-şi afirmă tot mai puternic interesul:

de a se ieşi din rolul de „persoană bolnavă”
de a se confrunta cu termenul de „persoană cu handicap”, termen asociat cu noţiunea de „om slab, incapabil”
de a beneficia de un nivel al calităţii serviciilor medico-sociale, similar celorlalte ţări europene
de a obţine un loc stabil şi un rol în viaţa comunităţii

Citeşte tot mesajul